Îmi aduc aminte, masterand fiind La Istorie, sentimentul pe care îl aveam când intram din Bulevardul Elisabeta pe holurile facultății. Era ca și cum m-as fi furișat pe o usa secreta, intrând intr-o alta Lume. Lumea de dincolo. Lumea in care timpul începea sa stea in loc. Apoi încet , foarte încet sa curgă la vale, înapoi. Contrastul asta dinte lumea de afara, grabita, transpirată, agitata și holurile facultății de Istorie, răcoroase, ponosite, cu ziduri vechi și groase, cu balustrade de beton, mi-a rămas mult in amintire, in nări, in pori.
Aerul coridoarelor răcoroase, relicvele din poze, mirosul podelelelor mucegaite și cărțile cu coperți îndoite de timp, tot acest decor era parca menit sa te scoată din imediat, din lumea Profana, sa te detașezi de propria istorie, statut social, cultura, limba, sa lași tot ceea ce înseamnă socializare in strada, ca sa poți judeca imparțial faptele.
Sa fie Istoria acea Regina ponosita? Acea haina demodata a gândirii, care nu aduce profit și cu care nu poți aplica la un job serios? Dacă am putea prezice viitorul, poate așa am câștiga un ban cinstit. Dar din păcate, istoria nu prezice viitorul pentru ca istoria nu se repeta. Putem învață cum sa discernem adevarul de falsitate. Putem sa învățam ce e ăla un document. INTR-o lume in care Minciuna, știrile false și dezinformarea sunt tot mai reale.
Istoria te disciplinează. Căci va trebui sa clasifici documente după sursa lor. Sa le treci prin mai multe filtre. Sa compari surse diferite și sa te întorci la izvoare. Din istorie învățam cum sa lucram cu informația. Doar așa putem spune ca nu ne vom lasă manipulați sau dezinformați. Istoria te învață sa ieși din Lume și sa te ridici la nivelul faptelor. Sa lași omul subiectiv in strada, sa îmbraci haina ponosita a Judecstorului. Și chiar dacă nu vei avea toată informația, toată imaginea de ansamblu, tu vei discerne însă Adevarul.
Am privit din strada după mai bine de 7 ani la fereastra la care alta data stăteam și așteptăm sa între domnul Ciupala ca sa ne îndrume in tainele picturii de gen. Și din strada facultatea de Istorie îmi pare incomprehensibilă. Lucrurile nu pot fi cunoscute decât din lăuntrul lor. Nu pot sa spun decât povesti, dar niciodată nu voi putea surprinde prezentul. Istoricul este mereu cu un pas in urma Istoriei. Pentru ca prezentul nu îl putem trai conștient. Iar trecutul este adus in strada, adică in prezent. Este trecutul nostru, nu al lor. Lucram cu propriul trecut. Trecutul meu de acum o mie de ani.
M-a preocupat Istoria. Pentru ca am vrut sa înțeleg. Nu Istoria Unei civilizații sau a unui popor delimitat in timp si spațiu. Am vrut sa înțeleg raportul meu cu Istoria. Pentru ca Istoria înseamnă la urma urmei Timp. Am vrut sa înțeleg dacă faptele mele contează dacă au o legătura cauzala, o logica, o știință, un determinism. Dacă omul face sau este făcut de Istorie. M-a preocupat filozofia istoriei. Și am înțeles. Știu ca multe întrebări rămân deschise. Dar de data asta chiar am înțeles. La nivel intuitiv. Am înțeles fără sa explic. Nu printr-un răspuns sau altul am ajuns la Adevar, ci prin absenta întrebărilor.
Sunt mulți oameni pierduți, care su rămas captivi coridoarelor Unicersitatii ca in lumea lui Kafka. Pentru ca sunt de fapt coridoarele gândirii. Sunt castele înălțare de mintea și imaginația omului. Am întâlnit mulți profesori care nu au reușit sa se readapteze lumii din strada. M-au sedus cu descoperirile lor, cu nu știu ce Cloșca de aur, cu puii ei, cu Imperii ale gândirii și cu hoarde ce au cucerit Lumea. Și mi-au spus, băiete, avem o lume mai buna pentru tine aici. E lumea pe care ti-o ridici. Poți caută prin arhive, poti descoperi singur ceea ce vrei. Și așa era. Voiam sa cred in Piramide? Nici o problema! Căutam tot ce se poate despre piramide. Fără sa le fi atins vreodată.
Cu toate astea am ieșit in strada. Iar din afara aceasta Lume îmi rămâne închisă. Căci deși cunosc pasiunea și dedicarea istoricului, din perspectiva omului prezent, aceasta pasiune îmi pare lipsită de sens. Ca oricărui trecător care se întreabă, dacă mai exista cineva dincolo de aceste ziduri sau sunt doar muzeu? A turiștilor care fac turul alături de un ghid. Km 0 le explica el, fără sa știe dacă Istoria se face pe holurile facultăți aici, in imaginația lor, sau in strada.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu