Teoria Cunoașterii

Știm totul sau nimic. In sensul in care știm ceva, stim totul. Prima urma lăsată de pensula e totul. A doua urma e totul. E o urma in timp. Urma pensulei crează Universul, pentru ca numai in timp și din pământ  se poate crea. In arta, pe lângă timp și materia apare și limbajul. Limba e conceptul mental, materia e semnul-simbol. Arta e o combinație dintre cele trei. Și nu exista o creație mai mult sau mai puțin Arta. Definim arta. Eu definesc Arta Mare. Dar in momentul definiției ea capăt atât forma cât și Adevar. Nu exista Adevar fără forma. Conceptul mental are o forma. 

Vei spune, cum de exista mai multe viziuni despre Arta, despre Dumnezeu și despre Univers? Contradicția e doar in limbaj. Unul numește o forma, altul o forma, dar nu se pot decide asupra limbajului. Așa a apărut logica, filosofia, și informatica. In fond, comunicarea. Pentru a ne pune de acord asupra formelor. O limba vede un cer. O limba vede alt cer. Ambele văd cerul. Ambele au dreptate, căci cerul nu exista in afara formei. Dar forma e definita de limbaj. Iar limbajul o forma de comunicare.  Eschimosii au mai multe cuvine pentru a exprima starea zăpezii. Bosimanii au mai multe cuvinte pentru a exprima forma norilor. 

Definim Un tablou ca pe suma liniilor. Căci liniile sunt forte așa cum gravitația este o forța. Sunt linii de forța ce străbat timpul. O line pe onpanza este o linie in timp. Ea este Adevarata. Ea exista. A doua linie exista independent de prima.  Căci numai omul face legătura in minte dintre materie și conceptul mental, adică dinte linii.  Și numai OMul definește forma. Linia asta e arta și este mai adevarata decât alta. Aici apare limbajul. Și tot aici apare și Relgia. Aici apare și neînțelegerea. Pentru ca limbajul e contradictoriu. Și tot aici ne diferențiem de animale. Ele nu pot lega liniile intr-o forma, deci nu pot face Arta. Creative sunt și animalele, dar Creația tine de aceasta legătura dintre forma, materie și concept mental.

Dacă vrei sa înțelegi Omul nu te uita in gura lui. Dacă vrei sa înțelegi Arta, nu te lua după definitii(căci toate definițiile sunt adevărate din moment ce sunt).  Dacă vrei sa înțelegi religia, lasă dogma și cearta de cuvinte. Dacă vrei sa înțelegi cerul, nu clasifica norii. Dacă vrei sa înțelegi Adevarul, trăiește viața. Dacă vrei sa înțelegi o Civilizație, nu te uita la formele pe care le lasă in nisip, căci aici nu e nimic de înțeles. O Civilizație intra in pământ o data cu limbajul ei. O Civilizație poate fi cunoscuta numai din interiorul limbii. Uitați-va cât ne chinuim sa înțelegem atât forma cât și simbolistica piramidelor. Sigur, ceea ce înțelegem nu e decât propria noastră imaginație.

Vezi ca te contrazici aici și vezi ca zici altceva in alt paragraf mai jos, îmi va spune un logician. O da, ii voi spune, limbajul e contradictoriu. Dar la fel ca in pânza de mai sus, deși liniile par neschimbate, in timp, forma lor se sparge și se recrează de fiecare data când o definesc. Azi o definesc după cum îmi e starea. Da, din punct de vedere logic e un sofism. Dar din punct de vedere filosofic eu îl nu numesc Adevar. Forma iese din pământ și din conceptul mental. Se sparge și se aduna pana epuizează infinitele Lumi, infinitele forme. In sensul in care știu ceva, iată ca știu totul. O linie e întregul. Doua linii e întregul. Și acum sa închei și eu cu întrebarea lui Noica: noi am venit sa ne adunam cu voi sau voi ati venit aicea sa va adunați cu noi? Care linie se aduna cu care? (Logica lui Ares)