Mare scandal, muzica AI nu e muzica?

Cadru din albumul meu muzical 

Porcul Dogmatic 

YouTube 🎵 

No, ca a venit momentul disruptiv în industria muzicală o știe și o vede acum oricine. Ca unora însă nu le convine, asta e alta discute.

Arta, în ultimii 500 de ani a urmat trendul democratizarii. Dacă înainte nu mai cei din anumite bresle și caste, sau cei privilegiați puteau face arta, o data cu revoluția industriala a mai fost eliberat de pe moșie un segment artistic important. 

Asa a apărut expresionismul, din prea mult timp liber și plimbări prin natura. Tot atunci apar și primele Parcuri. În București Cișmigiu. Artiști ca Renoir, Grigorescu, Ca apoi valul doi sa vina cu suprarelismil, Magritte, Dalí, etc.

Apoi trendul a continuat cu bula dot.com și apariția internetului pe scara globala, block chain cu NTF-uri si arta digitala. Încă o bucata bună de populație a intrat în rândul acestor privilegiați. De ce privilegiați? Pai ca sa te exprimi, sa creezi, este un privilegiu, cere timp, resurse și energie. Un privilegiu de care ar trebui sa se bucure toți.

Acum e mare scandal ca vai doamne muzica AI nu e muzica, nu are suflet, nu este o Creație artistica, și alte lamentari. Sigur ca multora care vor pierde acest privilegiu nu le convine ca nu mai dețin monopolul trairilor. Dar arta și muzica și procesul se înscrie în tiparul democratizarii artei. Atat prin spargerea monopolului cat și prin reducerea costurilor de producție .

Acum, cine definește cine e artist și ce e arta? În epoca social media am zice ca popularitatea și masele. Dar după mine, artistul e definit de el însuși. In Fiecare om este un artist. Fiecre om ar trebui sa tinda spre a își exprima sentimentele și trairile. Asta ne face oameni. Chiar dacă ne folosim de niște instrumente artificiale.

Asa, dacă am duce discuția la origini, ar trebui sa nu mai folosim nimic digital. Sa nu mai folosim nimic din instrumentele electronice sau sintetizatoare. Sa cantam mereu live. Și eventual sa renunțăm și la mașini, sa ne izolam in comunități Amish.

 Nu muzica AI suna la fel. Ci din contra, este o forma de protest. Ca orice stil nou apărut care a fost o forma de protest. Eu unul nu am mai deschis de ani de zile radio. Toate melodiile sunau la fel. Adică scrise pentru publicul larg. Și pe mine cine ma reprezenta? Sau alții ca mine care sunt puțini cine sa le cânte?

Nu, nu scoatem albumu asta spuneau casele de discuri ca nu se vinde. Ca nu își scoate banii. Și asa toată muzica era un zgomot absurd și pur comercial. Acum însă avem șansa sa ne facem propria muzica după propriul gust. Și mai mult, sa sune original. Mai ales dacă ai niște versuri și trăiri la sertar. Ținute acolo pentru astfel de vremuri.

Un alt argument contra e acela ca se antrenează pe muzica altor artiști. Pai și voi, artiști consacrați, pe ce muzica v-ați antrenat? V-ați născut tabula rasa? Nu ați ascultat nimic, nici o melodie, nu v-a inspirat nici un artist? 

E timpul artiștilor cu adevărat independenți. Deși vad ca marile case de discuri au început și aici sa monopolize trăirile. Algoritmi sa favorizeze doar ce e corect politic. Și ca nu cumva sa scape prea multa libertate unor indivizi neafiliati.

Sa nu mai zic de cei care cumpără versuri și nici măcar nu amintesc de scriitor sau  poet. Sa nu mai zic de cei care remixeaza și dau play, spunând ca fac muzica de DJ. Sa nu mai zic de toți care doar mimează și fac un simplu show, performance cu un microfon în mana făcând playback 

Știu ca mulți vor fi supărați. Dar momentul ăsta disruptiv îl anticipasem încă din 2017 pe acest blog când scriam despre AI. Atunci nimeni nu ma lua în serios. Acum valul a venit și a lovit. Din păcate o sa lovească crunt si alte domenii, mai ales piața muncii. Dar acolo e alta discuție.

Vezi postul din 2017 Imagini ale Puterii — AI