Ah, tu nu sti nimic...

Iti place?
Imi place.
De ce iti place?
Nu stiu.
*nu stiu, ca si cum ar fi o taina care numai soptit, pe intuneric...
Nu stiu...
Dar ce stii tu?
...
Ah, tu nu sti nimic...

Nud. Tonita. Photo D.M. 

De unde sa stii tu cata lumina pastreaza pielea unei femei? Tu esti femeie. De unde sa stii ce cutremur si ce culoare au sanii tai? Te duci seara la scaldat si inainte sa pui capul pe lespezi iti cantaresti sanii cu mana, dar greutatea lor nu o stii. Tu nu stii prin ce minune alaptezi pruncul Omenirii. Tu nu stii din ce izovor tasneste viata. Tu stii sa cosi, dar nu stii ca din panzele tale s-au inaltat corabii pe mare, sa cucereasca Lumea. Ca o papadie, samanta sa faci pe pamant e tot ce-ti doresti. Esti pamant fagaduit de ceruri cu turme, umbra si bucate... Stii tu ca noaptea sub stele parul tau se prinde-n spic de grau? Ce stii tu de intinsele sesuri? Si de vaile ascunse, de oazele din desert, acolo unde umbra devine camin? Palma ta ascunde ochiul amarnic sub care nomadul isi gaseste odihna. Tu nu stii nimic. Nu stii ca in mana pictorului esti o icoana facatoare de minuni, in mana pietrarului esti piatra slefuita de veacuri, iar in palmele mele o pasare prin care imi cant tristetile. Raurile, raurile cele mari isi gasesc in tine odihna...In tineretile tale s-au pierdut multe ape, in caderi zgomotoase, in urletele lupilor. Dar iata ca rodul tau a dat in fruct. Spre pamant te-ai leganat ca o frunza, spre soare te-ai inaltat, din lumina ti-ai tras seva. Te zbati ca o aripa. In gradinile tale cu bujori, tu imi uzi diminetile. Adorm cu nasul intre petalele tale. Esti odihna mea. Mireasma purtata de vant. Tristetile tale sunt tristeti nevinovate de boboci si de prunci. Tu nu ai ganduri. Tu ai doar absente. Tresari cand se-aude un pas care vine si parca dormi pe scanduri ude. Sub bratele tale reci imi petrec eu verile. Cu capul pe pantecul tau ascult cum creste vesnicia, o vesnicie moale, din carne. Tu nu stii. Tu traiesti. Tu respiri greu si te ridici dintre noi o data cu ceata. In tine dospeste iubirea ca painea. Da-mi sa beau! Da-mi tu sa beau...

3 comentarii:

M.D. spunea...

eu stiu ca femeia s-a nascut din dor...sa situam Femeia acolo unde-i sta si inima.
Aceasta, cu discernamânt si întelepciune îsi întelege sensul destinului si rostul ei de creator. De Femeie si pe urma, Mama. Nu-si reprima frustrarile si neîmplinirile ci cu rabdare si munca le converteste în bucurie si creatie. Tesându-si propria viata — o tese si pe a acelora din jur. Prin curaj, inteligenta, staruinta, desprindere de materie si mai presus de toate, Iubire.
M.D.

Anonim spunea...

asa.i.deundesstiueucatdemult?eunustiunimic.
ahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh

Anonim spunea...

http://youtu.be/uh6UAJaxOAs

Mari consumatori de arta si miere