Valoare adaugata si valoare intrinseca in creatia artistica

Adrian Piticariu mozaic expus Cercul Militar

1.Arta are o valoare adaugata si o valoare intrinseca. E o valoare adaugata cand spun ca orele de lucru ale artistului sunt rasplatite peste masura. 20 de milioane de dolari pe o sculptura a lui Brancusi. Cine ar da pe timp de criza atatia bani? Multi investori considera ca e mai sigur sa-si plaseze capitalul in arta decat in banca sau aur. Care e totusi valoare intrinseca a artei? Democratiile traiesc cu valori adaugate. Comunismul marxist ar fi vrut sa plateasca artistul in numarul orelor de lucru petrecute in atelier, ca oricare alt muncitor. Nu stiu cum ar fi definit arta Marx, dar stim sigur ce destin a avut in comunism. 

De ce sa adaugi o valoare prea mare si poate ilicita artei? Astazi publicitatea are un rol important. Noi nu cumparam numai produsul, ci si imaginea lui, marca, brandul in care se investesc sume importante. Ce ramane din arta cand ea nu vede galeriile, cand valoarea ei se rezuma la orele petrecute in atelier si acelea neplatite?

Este cuantificabila valoarea artei? Uneori da, in bani. Dar arta are o valoare simbolica. Fara arta nu se poate trai. Daca e umanista, arta da valoare omului. Daca e spirituala, atunci il face partas la mister si revelatie. Daca e sociala, il motiveaza sa lupte si sa isi dea viata pentru o ideologie. Iata valoarea artei care nu poate fi cuantificata. 

2. Fetisizarea obiectelor. Adaugand o valoare de ambalaj obiectelor noastre, avem impresia ca ele au valoare intrinseca. Se poate si fara BMW de ultima generatie. Se poate si fara haine de firma. Se poate si fara Coca-Cola. Se poate. Prin fetisizarea obiectelor dovedim de fapt ca noi nu traim in lumea reala, ci intr-o lume a imaginii. Cu alte cuvinte, traim intr-o lume artistica si iluzorie. Lumea are nevoie de o semnificatie. Ca om de publicitate trebuie sa investesti in imaginea brandului. Peste tot traim din valori adaugate care da, sunt iluzii. Dar se poate trai fara iluzii? Se poate trai fara arta? 

Dupa parerea mea arta e doar un mijloc. Noi nu facem arta ca sa devenim artisti. Vai, ce tragica betie...Sa mori artist e cel mai trist lucru. Mori de regula singur si neinteles nici de tine nici de lume. Finalitatea artei e de fapt absenta intrebarilor. Don Quijote moare ca un simplu om, nu ca un artist, nu ca un poet, aprope ca un sfant. E o intoarcere de la subiect la obiect. E un drum reversibil. Nu mai conteaza atat de mult valoarea adaugata, recunoasterea sociala, ambalajul, forma sub care vine arta, ci conteaza exercitiul pe cale. 

Ce inseamna creatie fara valoare adaugata? Actul creator devine rugaciune, devine ritual. Da, arta se ritualizeaza si cripteaza tot acel manunchi de semnificatii intr-un simplu ritual. Caci ritualul, daca ne gandim, el e de fapt prezentul, e primordialul. E magie. Lume artistului prin ritual (care poate fi ritualul de a picta, sau de a citi) devine magica. Niciodata o lume iluzorie. 

Iata dar: arta e o iluzie al carui scop ultim e realitatea. Cum teatrul este arta de a fi prezent, si numai actorul poate experimenta acest sentiment. Cum dansul e arta de a fi in corpul tau. Cum numai apicultorul cunoaste placerea de a scoate ramele pline cu miere din stup, ci nu cel care se bucura de miere. Toti trebuie a fim artisti in ceea ce facem. Arta e lucrul bine facut. Arta devine astfel mestesug si tehnica. Dumnezeu s-a uitat la creatia sa si a vazut ca toate lucrurile erau bune.

Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere