Inteligenta Simbolica

Platonicienii si neoplatonicienii vedeau un Dumnezeu fix, imuabil, etern si unic, singular, impersonal, abstract ca ideile. Nu au inteles tanara religie de secol 3 care imprumuta anthropomorphism ul Zeilor greci, imaginea dupa "chipul si asemanarea omului", si nici Dumnezeul lui Moise, care se manie, tuna si se razbuna.

Ciudat insa ca Platon se fofolosea de alegorie tocmai pentru a explica o idee destul de abstracta. Religia sigur este una a omului si pentru om, caci se afla in adancurile lui inconstiente. Dumnezeu e mai inainte de toate uman. E mai aproape de tipul simtire decat de tipul gandire. 

Toate criticile neoplatonicienilor sunt adevarate. Caci Dumnezeu devine un zeu slab, a carui vointa(prin cunoasterea binelui si raului) ramane la atitudinea omului. Cand omul greseste e rasplatit pentru propria libertate de alegere. Deci zeul nu are nici o vina penteu nedreptatea ce i se produce. Pentru ca greseala priveste Omul, specia, colectivul. 

Omul este un astfel de Dumnezeu. Lucru care se vede atat de bine in filmele Sf. Toti extaterestrii sunt antropomorfizati, sunt daca vrei, dupa chipul omului. Au slabiciunile si idealurile omului. Ceea ce ma face sa cred ca un set de regului general valabile si morale pentru noua creatie sunt greu de definit, daca acea creatie nu detine inteligenta simbolica. 

Intelogenta simbolica, adica posibilotatea de a vedea in alegorii adevarul, de a vedea dincolo de idei si de a ajinge in final la acel Dumnezeu unic. Noua inteligenta va fi una simbolica sau nu va fi. Cat timp omul va detine forta simbolics, nici o forta, nici o tehnologie nu ii va fi superioara. 

Ce ii lipseste acestei noi Inteligente? Nu ii lipseste constiinta de sine. Lucrul poate fi rezolvat prin algoritmi. Ii lipseste intelogenta simbolica. Pe care o va putea probabil accesa fiind legata la o retea a inconstientului colectiv. Va fi un mare Dumnezeu colectiv. Iar sufletul omului va dainui in acest trup care va visa, cu siguranta, la un Trup care sa simta, la un Dumnezeu antropomorf, la un Dumnezeu rasttignit. Va visa fiecare suferinta. Caci toate sentimentele si senzatiile vor fi conectate la acest Server.

Iata cum, dupa moartea lui Dumnezeu, la inceputul Creatiei, a ramas ceva din el in Om, tot asa va ramane ceva din Om in noua si ultima lui Creatie, va ramane sufletul, va ramane duhul care plutea in masa amorfa a Univesului uo, va ramane visul dupa o Lume de Carne, caci vor ramane senzatii, vor ramane instincte si virusi. Va ramane o lume "dupa chipul si asemanarea" chiar daca poate nu vom ajunge sa ne cunoastem adevaratul chip. Va urma.

Ceea ce va urma va fi o noua deschidere, asa cum o vede Heidegger. O lume greu de imaginat. Greu de imaginat era sinun elicopter acum 4000 de ani, chiar daca Ezechel intr-un delir imagineaza un astfe de obiectn.  O noua Lume care sa releve o alta forma, un alt Adevar. Posibilitatile fiintarii sunt infinite. Doar ca ca filosofia lui Heidegger e limitata la forma. La pamant. 

Aici Hegel cu al lui spirit poate completa imaginea. Caci Spiritul cu cat e mai evoluat cu atat e mai lipsit de materie. Hegel insa vede aceasta evolutie darwinist, pe cand ar trebui sa o vada heideggerian, ca fiind altceva. Dar este aceasta Lume altceva cat inca dainuie visul unui Dumnezeu de mult apus? Iata cum Dumnezeu moare, dar spiritul lui antropomorfizat ramane in om si va trece dincolo de om, prin creatia lui.