Caspar David Friedrich (1817)
Unele picturi sunt speciale pentru ca surprind ceea ce numim azi “schimbarea de paradigma”. Adică o cu totul alta viziune asupra Llumii. Un nou limbaj. O stare necunoscuta. O Lume noua. O mentalitate noua. O raportare diferită la obiect. Iar aici obiectul este Natura.
Natura la Aristotel era cu totul altceva decât Natura la renascentiști sau Natura in pictura flamandă. Așa cum astăzi privim la Natura prin cu totul alta perspectiva. In Istoria Cerului am vorbit mai pe larg despre cum se schimba imaginarul și cum se formează o noua perspectiva a Naturii.
Cu acest tablou începe o noua epoca. Triumful rațiunii asupra Naturii. Nu întâmplator este pictat de un german. O noua perspectiva. Perspectiva romantica a turistului. Ideea de turist care sa urce muntele de dragul de a i se deschide in fata o panorama era lipsită de logica in trecutul recent. Cum sa urici doar ca sa te bucuri de un moment? Pelerinul a fost înlocuit de turist. Și care e diferența între cei doi? Turistul e lipsit de efort. Gestul e facil. Pelerinul o face din obligație morala. Turistul din plăcere estetica. Pelerinul are un ideal. Turistul experiențe de neuitat.
Pentru prima data privim la Natura cu alți ochi. Sunt niște ochi moderni. Căci Natura devine Peisaj. Devenim cu acest tablou niște mici artiști capabili sa vadă in Natura, Peisajul. Adică ceva cu valoare in Sine. Ceva pentru care merita un efort, chiar dacă efortul e gratuit. Căci nici un turist nu are un beneficiu din călătoria lui decât experiența și plăcerea estetica.
Peisajul e o plăcere estetica. Dar una rațională. Căci trebuie sa fii conștient de singularitatea lui. De unicitatea lui și de particularitatea lui. Deci trebuie sa ai o conștiința a propriei experiențe. A valorii pe care o da aceasta deschidere de munți. Omul simplu ar putea sa rada de gestul tău și sa faca haz când ii pozezi ograda. Se fălește, ca și cum ar fi primul om in Sat, chiar dacă doar bănuiește ca trebuie sa fie ceva special in acest gest.
Dacă voi întreba un cioban cu oile pe acest plai, care teoretic ar trebui sa vadă același peisaj, îmi va descrie cu totul altceva. Căci el vede cu totul altceva. De fapt ignora total peisajul. Pentru ca spre deosebire de turist el încă se afla in Natura. Pentru cioban Plaiul și Cerul e mult mai apăsător. Orizontul e valea unde a lăsat Satul și nevasta. Turistul prin Orizont înțelege ceva mai mult Simbolic. Căci Simbolul e primul semn care înlocuiește Natura cu un Concept mental. Așadar Turistul nu mai trăiește in Lumea Reala, ci in cea imaginată .
Și pe buna dreptate, astăzi dam valoare unor anumite Peisaje și le consideram frumoase. Pentru ca așa ne-am imaginat ca sunt sau asa ni s-a spus. Nu mai putem sa vedem Adevarata natura a lucrurilor. Pentru ca trăim rupți de obiect. Trăim ca un turist, niște experiențe subiective.
Așa am trăit și eu astăzi. Sandalele ma dau de gol. Căci Muntele nu înseamnă nimic fără efort. Fără drumul pe care trebuie sa îl parcurgi. Dar cum bine ii sta cu drumul Pelegrinului ci nu Turistului, eu am urcat Muntele cu Mașina. La urma urmei avem același Peisaj, nu? Nu! Categoric Nu. Dar iată ca pot sa fac acel gest de Mare Cuceritor. Ca și cum Lumea e la picioarele mele. Și după ce am prins momentul, ma voi scutura de praf și ma voi urca in mașina.
