captura din Nostalgia Andrei Tarkovski
Haideti sa ne oprim la o scena particulara din nostalgia de Tarkovski. Si anumte, gestul in care eroul isi da foc in piata publica, pe sacari. Observam oamenii "distantati social" la doi metri departare unul de altul. Asistand ca la un spectacol. Fara sa intervina, fara sa fie miscati de acest gest, ca si cum toti ar fi drogati. Ca si cum ar vedea un spectacol care nu face parte din viata lor.
Multe din scenele lui Tarkovski sunt filmate de la distanta. Obiectele, oamenii, animalele si lucrurile toate au un spatiu de distantare care intr-un final duce la singuratate. Iar aceasta lumea se dovedeste ca nu poate fi salvata de o lumanare invartita in jurul bazinului sau de alte ritualuri si credinte. Mai poate fi adusa aceasta Lume la realitate printr-un gest extrem, prin sacrificiu? Caci nostalgia ne vorbeste despre o lume pierduta. O lume care avea sens. In Noua Lume eroul nu isi poate gasi umanitatea. In ultima scena din film este inconjurat de vechile pifanii, de ruinele unei biserici.
In "Nostalgia", Tarkovsky se foloseste de acest simbol ca sa exprime gradul de alienare al omului in societate. Un om isi da foc in piata publica. Ceilalti privesc ca la specol. Fara sa inteleaga gestul. Pentru ca sinuciderea este un manifest. Un gest. Ca cel pe care l-a facut si romanul Liviu Croneliu pe timpul regimului lui Ceausescu. Studentul ceh la istorie si economie Jan Palach isi da foc in piata asemeni filmului tarkovskian, protestand impotriva unui regim totalitar. Pentru ca sinuciderea este un gest simbolic cu efecte latente de care se teme cel mai mult politicul.
Este irațional sa te sinucizi din disperare. Este irațional sa te sinucizi când viața ti se pare grea. Asta nu e sinucidere, e dezertare, ca un las ce fuge din prima linie. Dar este rațional sa te sinucizi atunci când nu mai ești întreg ca Om. A fi Om înseamnă a îți accepta moartea. Ca Socrate. Ca Isus. Numai sacrificiu din dragoste reprezinta un gest autentic, asumat, care are constiinta propriei maretii. Nicidoata din disperare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu