Poezii (doar pentru poeți)

sa nu uiți...

Mai bine imi dai cu urzici jap-jap

peste bot 

Mai bine îmi pui non-stop in megafon

radio kiss my ass

pana îmi da sângele pe nas, promit

n-am sa ridic mâna

Pana n-or sa mi se scurga de tot 

logica si rațiunea. 

Mai bine îmi pui un film de Buñuel 

și îmi tai pleoapa cu lama, 

Numai sa nu îți citesc aberațiile 

ca îmi sângerează ochii 

Mai bine îmi scârțâi un sunet metalic 

pana ma ia durerea de dinți 

numai sa nu ma intrebi Semnificația 

cuvintelor 

va trebui sa citesc in constelatia 

vomei

bucati din întâmplări, nedigerate 

chiar dacă știu, 

îmi vei spune alambicat, 

ca de fapt

pe noi ne desparte iremediabil 

o generație de amibe

Dar mai bine il citesc pe Imamul Kant 

in limba islandeza 

Numai sa nu iti studiez patologia 

scrisă, cică, in versuri. 

Ca n-as putea rezista mai mult de 

trei secunde 

fără sa-mi bag picioarele in ea de emoție 

și in ligheanul 

cu vodka, cu lămâi și cuburi de gheata

sa ma țină treaz 

sa mi se îmbete tălpile de așa extaz. 

Știu, sunt demodat, 

prea târziu am ajuns la Paris...

îmi cer iertare, 

instinctul nobil de a scrie 

e și in mine e și in tine, 

E și in tanti TanȚa

Administratora de pe scara când scrie

fericita chitanța

e aproape ca o prescriptie medicamentoasă 

nu trebuie sa o înțelegi.

    

Oferit de  Anticamera D

Știu, te interesează istoria literaturii, sa îți faci loc printre generații, sa rupi un an, ca altfel nu se poate.  Sa șochezi prin limbaj, ca de emoții...canci. Sa înșiri la nesfârșit nume de care nimeni nu a auzit. Pentru ca nu-i așa, cercul e strâmt, iar tu, nemuritor și rece. 

Numește-i pe toți Greii cu care te-ai întâlnit, ca doar înainte de a se duce, te-au uns și pe tine poet. E foarte important sa te tragi din secta lor, doar așa vei înțelege ce-au vrut sa zică. Nu-ti face griji ca nu te da nimeni de gol, doar aveți exclusivitate. 

Și când vei scrie Poezii? nu uita sa scrii doar pentru poeți. Ca doar ei sunt cadavrele pe care trebuie sa urci. Cine sa îți mai dea note dacă nu mai ești ca in liceu mereu cu mâna pe sus? Da, un student eminent...

Important e sa te ascunzi in spatele unui stil alambicat/ tu zici original, mai ales când nu ai nimic a spune. Si cu cât e mai neînțeles, cu atât vor gasi intelesuri și mai mari.

Ca doar arta e in ochii privitorului. El sa umple golurile de memorie, lipsa ta de logica și rațiune. A da, poezia nu are logica, ea e plină de emoții schizofrenice. Ca vorba aia, toate geniile au suferit de ceva. Nu îți bate capul cu prostimea. Rămâi in sferele înalte. 

Inventează un nou limbaj, o noua limba inexistenta, dacă se poate. Ce sa mai, geniu! Nu te înțelege nimeni. Ce dovada mai mare vrei? Persista. Stai acolo, ca te-am notat post-mortem: in istoria literaturii. 

E simplu. Ca in programare.  Inveti codul.  Nici nu mai conteaza cand tu confunzi stilul cu jargonul. Orice gospodina il poate imita după o vreme. 

Sa nu uiți. E Important! Sa astepti întrebările de la final, sesiunea de autografe. Atunci vei avea ocazia unica sa explici, sa îți exprimi narcisismul. Și sa te lauzi cu dislexia. Sau cu alte infirmități. 

Și sa nu te aud! Sa nu te aud ca te plângi ca nimeni nu îți cumpara maculatura. Toate geniile au murit in sărăcie, nu uita! Asa e destinul nedrept. O Confirmare in plus dacă mai aveai nevoie. In rest, insista in prostie. Nu te lasă sedus de critici.