Rosul e barbatesc

Jacques Louis David Dezarmarea lui Venus
Pictura inseamna culoare, cum muzica inseamna armonie. De-alungul timpului, artistii au incercat sa gaseasca "armonia perfecta", culoarea pura si "neamestecata", principiul Unu asemeni lui Plotin, din care deriva celelalte culori. In vechile culturi culorile nu erau lipsite de simbolistica si nici de ierarhii. Astazi simbolistica culorilor se rezuma la "psihologia culorilor". Dar pentru Plotin, care identifica Unul cu Lumina, frumusetea si armonia erau data de culorile simple din paleta luminii( aur, foc si stele) unificate cu intunericu. Privim antichitatea ca pe o statuie fara ochi. Dar acele statui, si temple din Grecia antica erau colorate, aveau ochi si priveau. Templele erau pictate in negru, alb rosu si galben. Dupa Aristotel, rosu fiind culoarea cea mai apropiata de lumina, culoarea Soarelui.

Poussin Marte si Venus
Din acest "amestec" de rosu, alb, si negru, deriva o culoare: purpuriu. Asa cum astazi secretul "nasurilor" ce fac parfumurile este bine pastrat,  asa si cantitatea de culoare care trebuia sa fie amestecata pentru a ajunge la "purpuriu" era pastrata cu cea mai mare "sfintenie". Aceasta culoare era purtata numai de Regi in Grecia, Roma, Persia pana in imperiul Bizantin, iar cine incerca sa o imite era pedespit cu moartea. In renastere culoarea va fi preluata de "alchimisti". Pe aceasta "traditie" coloristica va merge si simbolismul religios, insa cu un plus de particularitate.


Nimic nu sugereaza mai mult ca paleta coloristica a renasterii era una "canonizata". Simbolism care m-a facut sa scriu acest post, pronind de la o discutie banala cu o prietena despre rosu si albasu. Asadar am luat mai multe picturi din perioada renasterii pe un singur subiect, ca nu cuvma sa gasesc doar acele cazuri care se potrivesc cu teoria. Asadar am ales Venus si Marte, Venus si Adonis, pentru ca sunt doi poli de la care pot extinde subiectul pana la simbolistica religioasa si fecioara Maria. Conform lui Gothe, (J. Gage, 1995:33) culorile se imaprt in funcite de polaritatea lumina Intuneric, asadar avem:

Jacop Amigoni Venus
PLUS         MINUS
rosu           albastru
actiune        negatie
lumina         umbre
forta           slabiciune
proximitate distanta
repulsie       atractie  

cerc-apa-verde
patrata-pamant-galben
triungi-foc-rosu
octagon-aer-albastru
dar si in functie de anotimpuri (ca si in China antica).

Sacrul (cerul, barbatui, dreapta etc.) profanului (pamintui, femeia. stinga ) (Rodney Needham Chichago 1963 citat in Mircea Eliade Nostalgia 1994:72)



Rubens Venus si Adonis
Exista o "psihologie a culorilor" dar exista si o "terapie a culorilor". In terapia culorilor Kandisky (Gage:1995:207) descrie cum lumina rosie are un efect stimulator pentru inima in timp ce albastru duce la paralizie. E atat de usor sa pictezi un amurg pe cat de greu e sa exprimi o dimineata. Apusul e rosiatic, dimieata insa e albastra. Apusul te incalzeste, dimineata e insa rece. Apusul e linistitor si bland, diminetile sunt nevrotice. Acel albastru al diminetii te inghiata. Aceasta simbolistica de care nu mai suntem constienti a ajuns pana in zilele noastre. Si oricine poate sa-si dea seama de asta daca are un robinet cu apa cald si rece, unde albastru e rece, rosul e fierbinte. Indecsi (pentru ca nu mai au valoare simbolica) se extind pana la minus-plus, polul Nord si Polul Sud, Yang-Ying.


Jan Van Eyck 
Daca privim cu atentie pictura lui Van Eyck, observam ca femeia poarta, verde, albastru si alb, iar barbatuul poarta purpuriu. Evident ca puterea alchimiei a fost in mod special manifestata in arta. Astfel, participam la unirea elementelor foc si apa pe un decor rosu. Femeia isi da mana, este o casatorie, pentru ca dragostea, in mod simbolic, este Unire, este Unul lui Plotin. Iar unirea se desavarseste numai in barbat, prin purpuriu. Toate culorile, albastru, alb si rosu sunt amestecate pentru a da purpuriu. Imi aduc aminte de ora de desen, in care amestecam toate culorile, si in mod fantastic rezulta un rosu murdar. Acea culoare se numea purpuriu. Ma gandesc acum ca toate culorile duc spre aceasta singra culoare, ca intr-o gaura neagra ce absoarbe lumina. Din purpuriu au iesit culorile in vechea alchimie, cum din aur derivatele. Culoarea peredelei ce desparte Sfanta de Sfanta Sfintelor din vechiul templu evreiesc era de culoarea purpurie. De aici si o adevarata simbolistica a culorilor incepand cu anul 100 d.h.


Paolo Veronesse Venus si Adonis
Cum s-a ajuns atunci la perceptia moderna ca rosul e o culoare exclusiv "feminina"? Traim oare intr-o cultura "efeminizata"? Raspunsul meu este categoric Da.  Nu trebuie sa fac un sondaj, pentru ca stiu sigur ce mi s-ar raspunde daca as intreba un barbat: ce culoare preferi sa porti, albastru sau rosu? Cat despre femei, cunoastem prea bine dragostea lor pentru rosu, asociind culoarea deseori cu "pasiunea". Este totusi normal ca barbatul sa fie atras de feminin, iar femininul de barbatesc, precum polul Nord magnetic este atras de polul Sud al pamantului. Dar a fi atras de acel miros caracteristic, de femeie, si pana a-ti da cu parfum de femie, e o mare diferenta.



Meteyard Venus si Adonis
Lucrurile nu au stat din totdeauna asa. Daca rosul era asociat cu Soarle, cu sacrificu, cu Lumina, acesta culoare revine exclusiv barbatilor. Barbatul e Soare, el incalzeste pamantul si il face fertil, precum femeia e galben pentru ca e pamant, ori albastru, pentru ca e apa, reflectie a luminii, si transparenta, iar din galben si albastru rezulta verde. Din pamant si din apa creste rodul si umple pamantul. Femeia e de pe pamant, barbatul a venit din cer. Nu intamplator zeii se indragostesc de muritori.Priviti tabloul din stanga textului. Nu-i oare femeia invaluita de o frumusete care pana acum ne scapa simturilor? Nu-i oare acel verde, a unei femei implinite, asemeni pamantului acoperit de iarba ce-si da rodul la vremea lui? Cata senzualitate, rod al pasiunii feroce a barbatului poate exprima o femeie frumoasa. Gelozie si lupta, ambitii vechi, ura de moarte, toate isi gasesc pacea in femeie, ca un rau ce se varsa in mare. Verdele e un amestec de liniste si pace.

Ferdinand Bol Venus si Adonis
Ca sa descoperi resursele interioare, trebuie sa descoperi mai intai culorile din tine. Din punct de vedere psihologic, al functionalitatii, culorile au o mare importanta. Rosul e o culoare sangeroasa, e una brutala, e masculinitate, e furie si pasiune. Caci nu femeia trebuie sa fie pasiune, ci barbatul. Femeia e pamant, si de aceea nu e facuta pentru mari pasiuni, pentru ca ea trebuie sa nasca. Ea are o legatura mult mai strans cu corpul ei decat barbatul, ceea ce o leaga mai mult de viata de concret. Femeia e frumoasa, dar nu ea trebuie sa fie pasiune, pentru ca ea trebuie sa fie cucerita prin putere, inteligenta si frumusete asa cum fazanii isi infoaie coada. Femeia e dimineata, o dimineata rece care asteapta sa fie incalzita de Soarele ei. O femeie care nu-si accepta feminitatea, e o femeie pierduta.


Jacques Louis David
Traind intr-o cultura "efeminizata", vedem la tot pasul aceeasta "disfunctionalitate" psihologica. E adevarat ca traim intr-o cultura efeminizata si datorita faptului ca "agresivitatea" lipseste. Si uneori e frumos sa traiesti intr-o lume creata dupa "chipul femeii". Pentru ca femeia nu poate fi agresiva, ea poate fi verde, albastru sau alb, asemeni covoarelor din vechiul Babilon. Trecerea de la o cultura ce apartinea exclusiv barbatului se face prin panza lui Jacques-Louis David(1748-1825). Poate ca si datorita mitului androginului, pentru ca un barbat frumos are trasaturi angelice. Mantia lui Paris e albastra, dar pastreaza totusi caciula in stil Tracic pe cap de culoare rosie. Astazi, prejudecata ca de "arta si de frumos" trebuie sa se ocupe femeile, pentru ca ele au "simt estetic", este dovada clara ca traim intr-o cultura efeminizata. Cum am mai spus, barbatul trebuie sa fie pasiune, el este creator prin excelenta. Paris are harpa in mana stanga, iar cu cealalta mana o prinde pe Helen.

6 comentarii:

Corina spunea...

inimo!

D.M. spunea...

Corina :)

Teo Dor spunea...

Sunt părerile tale? Nu! te mai obosi se le culegi de pe nu ştiu-unde, că te prea contrazici. Priveşte singur tablourile, astea şi altele, şi...taci! adică: scrie altceva.....

D.M. spunea...

:))

Corina spunea...

Iartă-mă, te rog... nu m-am sincronizat...

D.M. spunea...

Corina, nici o problema. S-a rezolvat. :)ms

Mari consumatori de arta si miere