Convalescenta

Madona lui Filippo, priveste catre prunci

Cautam Steaua lui David sa o pun la gat, si am dat peste Fecioara lui Filipo Lippi. Si sa mai zici tu sa nu cred in semne! La Conacacul din Busteni, ma privea din tablou in sufrageria lui Matu'. Iar noi, noi fumam ceva misto. Paharele erau goale, invitatii adormiti, placa inca se mai invartea pe aceeasi frecventa. 

Si atunci, dar atunci...atunci ma apuca un dor. Un dor nebun de tine. Las' sa se sparga pharele, las' sa cada guvernul, poa' sa vina potopul, in mine e calmul de dupa cand nu mai conteaza daca sunt sau esti. E bine ca la fiecare petrecere o Fecioara sa ne vegheze. E bine ca la fiecare petrecere sa imi aduca aminte de inima mea. E bine ca la fiecare petrecere o fecioara sa vegheze la fericirea noastra. Filippo Lippi imi aduce aminte de tine, chiar daca n-ai sa ma ierti. Aici nu mai e vorba de bine si de rau. Aici totul curge. Daca asta inseamna regres la un timp ludic, atunci acopera-mi ochii cu palmele tale. Sa nu ma pui niciodata sa ghicesc ca prima data: sigur ca Filippo Lippi! 


Botticelli isi are anotimpurile lui, tristetile lui, fecioarele si madonele lui. Dar aici e vorba de Filippo. Aici nu ma poti prinde. Eu recunosc o madona dintr-o mie, o mie si plus una. Ea priveste altfel, ea atinge altfel, ea isi accepta altfel pantecul. Aici nu ma pot insela. De-aia n-are rost sa iti spun mai mult. Tu nu intelegi ca madonele lui Botticeli inca n-au copii? Sa ti-o zic pe-aia dreapta, sunt frumoase, dar sunt sterpe. Uita-te la sprancene, si-ai sa te convingi daca pe mine nu ma crezi. Uite gura,buzele, lobul urechii, nasul...

Mai ales esarfa din cap. Hahaa, sa nu zici ca si-o da jos si i-o pune la gat. Hai, acu du-te la rabzoi. Cum, asa? cu o esarfa atat de fina legata la gat? Iubito, ai o parerea irealista despre razboi. Copiii nu se nasc pentru a se trezi dimineata. Hai, du-te! o sa te astept, asa mi-ai zis. Pe naiba...La razboi cu esarfa ta din par...Mai bine ma intorc plangand in bratele tale...Mai bine fug de pe cruce. O sa te trezesti cu mine la usa la miezul noptii.








15 comentarii:

Anonim spunea...

În aripile vântului sunt aripile ingerilor
http://youtu.be/Dxf_p54Ncuc

D.M. spunea...

multumescpentru melodie
nuo stiam

Anonim spunea...

cu placere

D.M. spunea...

https://www.youtube.com/watch?v=Rp-bIIO6xOk

Anonim spunea...

mulțumesc, n-o stiam

D.M. spunea...

cu placere :)

Anonim spunea...

Care madone ale lui Botticelli? Nu te-ai uitat bine în primavara din 1482 a lui Botticelli, acolo exista o singura femeie, singura care nu este desculță. Ea este aceeași celesta și terestra putere feminina sacra care animează întreg universul în venirea lui Venus la țărm pana prin 1485. Aceeasi starea elevata a extazului divin din 1486, echilibrul perfect în clarobscurul de pe chipul lui Marte. Care fecioare ale lui Botticelli? Gratiile, Flora și Zefirul, Mercur nu exista fără Venus.
Asta e ca în melodia cu fetita în cușca lleului exhibiționism? Care fetita? Care leu? Care cușcă? Toți se mișcă intr-o singura muzica, toți exista și dansează pe o singura muzica. Si muzica o canta Sia, adică Venus. Tot ce exista acolo e pentru ca Sia exista, când Sia nu mai e, nimic nu mai e

D.M. spunea...

M-am uitat la glezne. Am vazut si sandalele...Cand Zefir va sufla in cealalta directie, Mercur isi va intoace privirea catre Gratii. Si Venus ce face? Ridica mana si ii binecuvinteaza. Se sacrifica. Doar e madona, altceva nu stie sa faca. Sigur, multumita ca in spatele lor sta ea. La fel de satisfacuta ca atunci cand il pivea cum doarme...

Anonim spunea...

Da de unde... Venus nu se sacrifica, asta e chiar amuzant. Gradina e insasi Venus. Zefir, un vant de primavara,urmarind-o pe Flora, o poseda pe Clori. Venus isi mentine rochia catre aceasta parte protejandu-se, nu are cum sa binecuvanteze un furt. Binecuvanteaza partea cealalata a axei in care e un hermetic, un simbol al secretelor divine, ocrotitorul scrisului si al cosmografiei...care nu priveste deloc catre gratii, atinge urmele luminii din aripile lui Venus. Dincolo de proiectiile fiecaruia in tablou in functie de limitarile si deschiderile catre furt, pacat si patima,sau catre gura lui Clori care e rodul furtului si nu al propriei alegeri, exista cele doua axe si numai intr-una priveste cu adevarat Venus.

D.M. spunea...

.Vine Primavara si o sa mai vedem pe cine binecuvinteaza Venus.

Anonim spunea...

Primavara e pantecul, nu naște pe oricine. Cine întoarce capul după gratii sfârșește în gura lor. Cel mult.

Anonim spunea...

Nu știu pe cine binecuvanteaza, dar ai promis
http://youtu.be/A567la_Udxo

V. spunea...

efemeritatea vietii si naivitatea omului... acea zi, lupta, dragostea, paharele goale, somnul invitatilor, fumul, camera lui matu', ceaiul de musetel...tabloul...muzica.. sunt la fel de reale ca oricare altele, ca oricare alta zi la conac...si oarecum omul gandeste naiv ca ar putea exista vreodata ceva mai bun cand de fapt niciun razboi nu e mai greu de invins ca altul.... e gresit sa crezi ca nu-ti poti aminti viitorul. matu' a strans paharele, fumul s-a risipit, placa s-a zgariat, iar tabloul e tot acolo si te priveste... iar tu dormi pe jos infasurat in parfum si visezi... te poti trezi acum din convalescenta, e iar primavara...

Anonim spunea...

Io, te-am iertat demult! RDR

V. spunea...

tu stii cate zile mai sunt...?conduci de data asta? cand iesim din convalescenta?
http://www.azlyrics.com/lyrics/tracychapman/fastcar.html

Mari consumatori de arta si miere