Canonicul, Popa si Moartea



In calatoia sa, Don Quijote este urmări tot timpul de simbolul morții, de Canonic si de Popa. Se pare ca moartea are o legătura cu locul copilăriei, cu locul Nașterii.  Nu este vorba numai de moartea asta biologica. Mai este o altfel de moarte. Mult mai grava. Pentru ca se hraneste din ceea ce il face pe om viu.

Un singur lucru isi doreste Popa si Canonicul. Ca Don Quijote sa nu mai viseze aventuri. Sa nu mai caute dragostea acolo unde nu exista. Sa nu mai vadă in niște mori de vânt veritabile obstacole. Sa nu mai lupte. Sa isi bage mințile in cap, si inima daca se poate. Dar atât timp cat Don Quijote este pe drumul aventurii, moartea nu are nici o putere asupra lui.

Moartea se deghizeaza. Participa la viata tot timpul doar ca sa ispiteasca. Am întâlnit si eu astfel de oameni.. De ce faci tu masterul asta? De ce alegi tu jobul asta? Nu vezi ca nu se castiga? Nu vezi ca arta e doar o regina roasa de molii? Filosofie? Si cand am pus mana pe sapa ca sa fac bani moartea mi-a zis. Tu meriți ceva mai mult. Si am fost canonit de cei părtași ei, tu esti om cu doua facultati, dar n-a ia si da-ti cu grăsime pe mâini, sa inveti meserie. Si radeau asemeni Canonicului cand se prefacea si se deghiza in haine de cavaler doar-doar ca sa il aduca pe Cavalerul Tristei Figuri inapoi acasa.

Eu faceam pe prostul pentru a imi castiga libertatea mea, care nu se compara cu nimic in lumea. Si cand iubeam, chiar daca toti imi spuneau ca e o curva, ca e o proasta, ca ma inseala, nu o iubeam oare pe Dulcinea?  Numai cine nu are imaginatie nu poate iubi absolut. Nu in ultimul rand, cine nu cunoaste libertatea nestiintei si a jocului? Iata-l deci pe copilul Sanco Panza! Cand am cedat din toate aceste libertati cate putin, atunci s-a instalat moatea. Incet si sigur. Ca un cancer.

Pentru ca mai întâi moare spiritul, apoi moare si cavalerul. Nu poți, si moartea a înțeles asta, sa ucizi un om care are spiritul treaz, viu si activ. Găsește-ti o activitate, ceva pentru care sa trăiești, citește o carte si moartea nu te va prinde, imi spune bunica  la 91 de ani. Bineînțeles, pana la urma se lasa dus acasa, pe patul de moarte. Dar ce nu au înțeles ei, ca deja sămânța nebuniei si a vieții fusese sadita in Sancho. Stăpâne, il încuraja el, vom merge intr-o noua aventura. Nu Sancho, lucrurile sint asa cum trebuie acum. Mi-am scris testementul. Vei primi ce ti se cuvine. Si guvernanta restul. Cat despre Canonic si Popa, lasa-i sa-si faca treaba.



Niciun comentariu:

Mari consumatori de arta si miere