În Marele masturbator (1929) observăm acelaşi chip morbid din Enigma dorinţei, (vezi jos) dovadă a stării de visare. Aceeaşi tehnică de a concentra simbourile în centru, de a încărca tabloul în contrast cu spaţiul liber pe fond albastru. Observăm simboluri şi forme aluzive care fac trimitere la dorinţele erotice. [1] Apare iar lait-simbolul capului de leu, de data asta cu limba scoasă.
Femeia pe care am văzut-o ziua mirosind un crin, poate provoca un vis erotic. Crinul alb ca simbol al purităţii, al virginităţii, asociat cu organele genitale crează un contrast puternic şi alimentează dorinţele ascunse şi inhibate ale libidoului. Crinul alb semnifică puritatea, inocenţa, virginitatea. În creştinism e simbolul Sfintei Fecioare.
"Simbolismul acestei flori în formă de cupă, ce adună rouă nopţii, este permanent lunar şi feminin, legat de dragoste, regenerare şi prosperitate. Poate datorită pistilului său puternic şi proeminent, crinul, mai ales cel roşu,are şi latura unui simbolism masculin, ceea ce asociază acestei flori conotaţii androgine".[2]
C. G. Jung precizează cum crinul roşu reprezintă bărbătescul, aşa cum cel alb reprezintă femeiescul în conjuncţie, prin urmare perechea divină care se leagă în hieros gamos.[3] Tot Jung, în Opere Complete -Tipuri psihologice, ne informează că senzaţia concretă a unei flori, de pildă, transmite nu doar percepţia florii înseşi, ci şi a tulpinei, a frunzelor, a habitatului etc. Ea se amesteca imediat cu sentimentele de plăcere sau neplacere trezite de vederea florii sau cu percepţii olfactive simultan determinate sau cu gânduri privind clasificarea ei botanică. [4] Un alt simbol e lăcusta mâncată de furnici, aluzie la descompunere şi la moarte. [5] Iar observăm motivul leului, pe care o să îl vom mai întâlni şi în portretul lui Paul Eluad.
Ca tehnică şi procedeu artistic de comunicare, atât Enigma Dorinţei cât şi Marele Masturbator, marchează stilul morbid şi dur pe care Dalí îl va aborda în creaţiile sale, evidenţiind proprietăţile antitetice ale materiei văzute ca metaforă a impulsului sexual, morbid şi dur în acelaşi timp, simbol al morţii şi al învierii. Salvador Dalí recurge la spaţii largi în care include o mare cantitate de elemente - oameni, animale obiecte - într-o combinaţie iraţională a raporturilor şi deformare a realităţii.
[1] Fiorella Nicosia, Viaţa şi opera lui Dali, Traducere Cameleon, Editura Adevarul Holding, Bucureşti, 2009. p. 41
[2] Ivan Evseev, Dicţionar de simboluri si arhetipuri culturale, Editura Amarcord, TIMISOARA, 1994, p. 50
[3]
[4] Carl Gustav Jung, Opere complete Psihologia Bolilor Spiritului, Traducere de Dana Verescu, editura Trei, Bucuresti, 2005
[5] Fiorella Nicosia, op. Cit. p. 41
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu