Violenta Simbolica




Mereu m-a preocupat drama omului simplu. Aspura lui se exercita o violent simbolica, iar cei care stiu sa faca din cuvinte o sabie cu doua taisuri, ii reduc la tacere pe oamenii simplii, cu cele mai sincere sentimente. Si eu am dat inapoi cand altii m-au acuzat. Si uneori m-am simtit incapabil sa ma apar. De fapt e drama omului in genere. Imposibilitatea de a spune ceea ce este. Sa fii, din lipsa de cuvinte, mai prejos decat tine insuti. 

Intr-o disputa nu castiga cel care are dreptate, dar acela care isi sustine mai bine punctul de vedere. Tacerea niciodata nu a fost luata ca argument. Cand Iisus era acuzat pe nedrept in fata lui Pilat, fiind implorat sa spuna ceva in apararea lui, acesta a stat mut si nu a spus nimic. Ce putea spune? Nu renunti astfel la adevarul interior, ci il intaresti cu pretul tacerii tale. Caci astfel te ridici deasupra argumentelor care te condamna la moarte. Exista un Adevar care nu este enuntabil. Cand lasi armele jos si refuzi sa lupti, ai dezarmat dusmanul. Tacerea ca ultima forma de rezistenta, incapatanarea ca forma de protest. 

Pai cum, un om care nu vorbeste, nu exista? Un pom e adevarat, nu vorbeste, dar asta nu inseamna ca nu exista, ba din contra, are inteligenta lui codificata bine in fotosinteza dintre lumina si pamant. Astazi, oamenii simplii si nevinovati sunt condamnati la ani grei de puscarie. Oamenii vinovati care isi permit un avocat ies fara nici o pedeapsa. Cine mai crede in dreptate cand totul e intors pe dos? Si totusi, ma simt dator sa vorbesc in numele acelei categorii, sa fiu avocatul apararii.

O data cu omul se naste si limbajul. Deci el este crator de realitate. Intreaga lume se rezuma la un amplu discurs. Este real ceea ce se poate spune mai limpede si usor. De parca ceea ce nu se poate spune, nu exista. Adica ceea ce se poate spune se poate spune prea bine. Dar Omul este mai mult decat limbaj. Atatea sentimente si trairi inefabile sa fie aruncate la cosu de gunoi? Pe ce motiv? Ca nu pot fi rationalizate, prinse in enunt? 

Cand omul simplu iti spune, lasa ba ca stiu eu mai bine, nu e o prejudecata asa cum se zice. Specialistii in comunicare numesc asta cutume bazate pe adevarul simtului comun. Cand taranul iti spune asta, el se refera intr-o fractiune de secunda la un intreg univers, la o experienta de viata integratoare, la propriile valori si trairi, la frici colective codificate in Simboluri. Nu ai tu cum sa stii de pe pozitia de specialist prin ce a trecut el si strabunii lui. Si nici el nu iti poate explica cu cele sapte clase ce a trait intr-o viata de om. Poate ca la prima vedere e o incapatanarea, dar macar omul simplu are demnitatea sa refuze un dialog al surzilor.

Ce inseamna violenta simbolica? Nu inseamna doar sa folosesti cuvinte vulgare sau sa intimidezi verbal. Ci inseamna sa exerciti o presiune intelectuala asupra omului naiv. Inseamna sa ii pui in fata doar acele argumente de care el nu poate dispune. Prin faptul ca tu esti mai destept, nu iti da dreptul sa folosesti aceasta inteligenta speculativa doar ca sa atingi un obiectiv, caci asta se numeste manipulare. Si nu exisa obiectiv nobil atins prin mijloace manipulative. Pentru ca binele pe care crezi ca il faci poate avea un rezultat dezastruos. (David Mihailov, repost, 2010)

Niciun comentariu: