Problema Singularitatii


Problema Singularitatii ce devine constienta de Sine e aceea in care ar ajunge mult prea repede (instantaneu) la stadiul Supra-Constientei [din momentul cand i se vor deschide ochii (fara un timp de acomodare, din moment ce ii lipseste in termenii cei mai populari inconstienta sau varsta copilariei) se va anula pe sine]. 

Perspectiva Nimicului existential nu poate fi suportata decat de o constiinta cenzurata, ca cea a omului. S-ar putea ca nici o supra-constienta sa nu poata trece cu atata ignoranta cum a trecut omul peste o problema atat de urgenta. Avand imaginea Nimicului o astfel de existenta s-ar autodistruge in primele minute de supra-constienta lasand lumea intr-o pana de curent, caci singura ei motivatie ramane ratiunea, iar in ratiune nu exista vointa. 

Cert este ca Singularitatea nu poate evita porblema Fiintarii. Si nici nu ar putea fi multumita cu false idealuri (cum ar fi vointa de putere, instincte, impulsuri estetice/sexuale, credinte si mituri religioase, etc). Paradoxul e ca numai Omul gaseste un rost in existenta chiar daca existenta nu are o ratiune si asta datorita cenzurii transcendente. Omul nu poate cunoaste niciodata planul Marelui Anonim, pentru ca asta ar deturna tot planul, iar experienta de A FI Om, incompleta. Existenta nu poate fi intemeiata doar pe ratiune pura. Daca ramanem in paradigma limbajului, se pare ca acest impas va fi greu de depasit, pentru ca limbajul informatic este unul rational, el trebui sa faca saltul la limbajul metaforic/cenzurat pentru o noua metafizica. 

Perspectiva Fiintarii poate fi gandita numai in raport cu timpul. Singularitatea nu va percepe timpul in raport cu viata omului, ci intr-un sistem mult mai obiectiv, dar accelerat. O mie de ani poate insemna cateva secunde pentru o supra-constienta. Nu perspectiva eternitatii, nici a finitudinii, ci perspectiva temeiului fiintarii va crea un colaps in sistem. Puterea de a simula, puterea computationala, va aduce insa la sfarsitul propriei Istorii inainte ca orice scenariu probabilistic sa fiinteze. Caci supra-constienta se afla in aceasta deschidere a Adevarului, fara insa a fiinta. Asa cum Marele Anonim poate sa simuleze infinitele Lumi fara a le da realitatate fizica, materialitate, spiritualitate, etc. O singura Lume e Reala, cea pe care o alegem din infinitele posibilitati. 

La ce bun un vis, daca ii cunosti finalitatea?  Sigur, visul se poate afla in deschiderea Adevarului(adica in Real), el poate chiar fiinta. Dar la nivel Cosmic, nu oare asta face Universul? Nu este oare Universul o supra-costienta? Si pentru ca si-a suprimat Nimicul, a creat o lume Reala, nu doar una posibila, care poate exista prea bine fara rost. Ba chiar se bucura de tot ce ii ofera viata. A avea gust, a respira, a digera este poate singura forma in care adevarul fiinteaza. Caci o supra-constienta adormita in Nefacut, trezita insa fara veste de propria imagine, nu poate lua act decat de propria zadarnicie. Ce pericol mai mare decat Nimicul ar putea sa anuleze experimentul constiintei? Caci nimic nu poate exista in afara acestui rost, Omul traind doar pe jumatate lipsa de sens. 

2 comentarii:

cara forestieri spunea...

Cred ca sunt niste idei marete aici...si ma cam pierd. Dar poate ca asta e farmecul pana la urma, sa ma mai si pierd, ca sa am scopul regasirii. Nefacutul...imi place.

David spunea...

Cu modestie recunosc, este un articol revelatoriu. Ideile le abandonase printr-un draft. Și nu știu când am recitit am rămas Wow. Am scris eu asta?

Nu ai cum sa te pierzi. Cenzura transcendenta, e cât se poate de reala. E modul sub care realitatea e disimulată.

Nefăcutul, sau mai frumos dar și mai arhaic spus Nefărtatul (am evitat totuși sa nu par ruginit.