Bai, vreau sa zic ca sunt mândru de blogul meu. Mândru de tot ce am scris în arta ca forma de comunicare și cunoaștere.
Și acum sa revenim la oile noastre. Eu am tot scris despre violenta simbolica. Nu știu de ce, poate ca dintr-un handicap intelectual, ma consider un om simplu. În sensul ăla, peiorativ. Adică slab mobilat. Adică nu as putea sa fiu intelectual, nu pot reproduce nimic din ceea ce știu. Nu rețin nume, nu am prieteni cu care sa ma laud ca am băut ceai la Capsa, in lumea intelectuala. Nu pot sa înșir o sumedenie de Nume mari, care sa ma ridice și nici nu am un podcast cu o biblioteca în background[deși nu ar fi o idee rea]. Toate astea nu ma califica în clubul select al mobilatilor. Tocmai de aceea, dintr-un "resentiment al sclavilor" cum ar spune Nietzsche , ma identific cu omul simplu, mediocru, și mai puțin norocos. Proletari, uniți-va! Da, poate ca asta e, conștiința de clasă striga în mine după dreptate. Sa fac dreptate omului de jos. Știu, argumentele mele nu sunt elitiste, și nici erudite, dar avantajul meu este ca am o formidabila intuiție. Un simt al mirosului bine dezvoltat, instinctiv . Simt impostura de la kilometrii distanță. Simt fracturile logice si ca un rechin, atac acolo unde simt sânge.
Așadar, sa atacam problema!
Violența simbolics este o forma de agresivitate aplicata de pe o poziție intelectuala de către o clasă care nu se mai Auto-denunța ca fiind elitista, ci progresista. No, despre ce e vorba? Pur și simplu despre o violenta soft. Violenta practicata prin ceea ce ei numesc gândire critica. Numai ca aceasta gândire critica are un singur sens. De sus în jos. De la dăstepți la populime. Vox populi, Nu? Da ma, sunt oameni simpli, dar asta nu te califica sa foloseai mijloace de manipulare mai puțin etice doar pentru ca tu consideri scopul un bine superior , general, în folosul comunității . Nu ma, nu. Scopul nu scuza mijloacele. In Nici un caz. Repet. În nici un caz! Cum naiba se face ca intelectualii nu mai critica deloc puterea, ideea de libertare, contractul social nu mai e pus sub semnul întrebării ca un J. J. Rousseau , ci doar își bat capul cu prostii? Dacă doar atâta pot ei? Sa dea în al mai slab? E grav...
Ești deștept și ți-a dat Natura o capacitate intelectuala. Foarte bine. Dar te folosești de ea ca de o arma. Prin argumentele tale, conștient fiind că nu există un Adevăr absolut, fără să te îndoiești un pic, vrei să schimbi și să aduci pe ceilalți la numitorul tău comun. Ca un psihopat care își alege o victima facila, pe care sa o domine, de data asta nu prin forță bruta sau șantaj emotional, ci prin puterea argumentarii, prin puterea autorității data de nu știu ce diploma sau televiziune sau titlu pe care îl afișezi atât de ostentativ in fata numelui. ING. Dr. Prof. Arh. Pentru ca tu te identifici cu o profesie, nu cu Omul. Da, fără sa știi faci din ingamfarea ta o lupta de clasa. Și când prostia se întoarce împotriva ta, că asta ai semănat, te vei mira de virulenta ei. Fiindcă ai ratat ocazia unica sa înțelegi Omul.
Ca toți psihopați, obsedați de control, violenta simbolica urmărește aceeași schema, de la autoritate la victima. Violența se exercita aici soft. Un psihopat, cu o Inteligenta peste medie, își alege din victime tocmai pe cele care sa răspundă fascinației lui intelectuale. Eu nu înțeleg cum altfel se poate manifesta acest erotism al unor femei pentru un barbat care sa le domine pur și simplu intelectual. Sigur ca tocilarii ăștia își flexeaza doar mușchii mintii, cum adesea le place lor sa recunoască. Haha, și vei observa dorința asta masochistă din ce în ce mai mult dacă citești descrierea unor profile de dating : "sapiosexual" apare la cele mai multe fete "singles " adica , mai pe limba românească, nu ma mai fute la icre, fute-mi creierii. Și apoi hai sa ne uitam la emisiuni unde sa radem împreună de aia prosti.
Dar dacă ar fi puțin mai modești, ar pricepe poate ca începutul cunoaștrii e chiar necunoașterea: "stiu ca nu știu nimic, " spunea atât de modest Socrate. De aici se poate construi însă o atitudine onesta fata de viata și fata de omul simplu. Nu vad decât un dispreț total fata de acea simplitate care nu poate articula gandurile. Dar ce, faptul ca un pom nu vorbește înseamnă că nu gândește? Un pom Nu simte? Crezi cs doar ceea ce poate fi exprimat, există? Categoric nu.
Jargonul. Oho, in spatele jargonului as putea demasca toată elita noastra intelectuala. Un limbaj de lemn întâlnit numai la entelectualii de salon ai partidului. Să vorbești, dar cât mai pompos, ca doar tu ești dr. conf.univ. Si ce bine se manifesta conștiința de clasa când ai un dr. în fata, câte osanale poți aduce atunci sistemului care îți perpetueaza specia si iti certifica in/competentele prin titluri si diplome. Nu mai suntem Nobili, nu mai suntem Sir. și nici nu ne mai cumpărăm titluri, ci doar diplome.
In partea a doua o sa scriu despre fabrica de diplome. Pana atunci, noapte bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu